Te rog, acum, iubite Moş Crăciun,

Să treci, de poţi, pe la elevii mei

Şi-ţi scriu aceste rânduri ca să pun

Şi eu, o vorbă bună pentru ei.

Sunt copilaşi dotaţi cu mult talent,

Isteţi şi dornici de a învăţa,

De-aceea eu te rog să fii atent,

Să–i treci neapărat pe lista ta!

Să nu crezi că ei nu mai fac prostii,

Şi nu sunt câteodată ştrengărei,

Cu toate astea, Moşule, să ştii

Că sunt grozavi, doar sunt elevii mei.

Cu unii, soarta-a fost un pic mai dură,

Căci nu au tot ce şi-ar dori, acasă,

Când este ger, ei poate n-au căldură

Şi nici mâncare din belşug pe masă.

Iar altora li-i cald şi au de toate,

Dar nu le este, Moşule, uşor,

Căci au părinţii în străinătate

Şi mai oftează-n somn, de dorul lor.

Mă bucur că sunt vrednici şi învaţă,

Având motiv cu ei să mă mândresc

Şi-aş vrea să-i ştiu întotdeauna-n faţă,

Căci sunt elevii mei şi îi iubesc.

Să treci cu daruri pe la toţi, te rog!

Şi, ca să fiu şi mai convingătoare,

Te chem să vezi, la şcoală-n catalog,

Ce note bune are fiecare!

La mulţi ani, români! La mulţi ani, România!

„Cel mai frumos drum” – Daniela Crasnaru

12 Septembrie 2014Fără categorieştrumfii veseli

„Cel mai frumos drum”

Daniela Crasnaru

Cel mai frumos drum
este drumul spre şcoală.
E ca un fuior argintiu
de beteală –
pe care mergi tu –
melcuşor cu căsuţa în spate,
melcuşor cu ghiozdan.
Ai lăsat în urmă,
an după an,
şapte pitici
legănaţi de părinţi şi bunici.
Unde sînt cuburile şi tricicleta
şi mingea pufoasă?
Ehei, sunt de mult,
ehei, sunt acasă.
Acum ai pe degete
un strop de cer şi un strop de cerneală,
semn că eşti în drumul spre şcoală.